La rugămintea unei fetițe foarte dragi mie:
Tuesday 18 March 2014
Monday 16 December 2013
Straie de Sărbătoare
In 14 decembrie, eu si RALUșelele ne-am primenit pentru un eveniment inedit: Târgul de Crăciun, organizat de Centrul Babel Timișoara, menit a sprijini proiectele inițiate de Babel Education (Biblioteca Copiilor, TEMEșoara, Centrul de Resurse pentru Profesori).
RALUșelele erau nerăbdătoare. Le promisesem cetină, colinde, aromă de cozonaci și o cană aburindă de vin fiert. Cu bucurie nedisimulată îi așteptau, însă, pe copii! Micuții, pe care aveau să-i însoțească acasă de Crăciun!
Când am ajuns la Târg, RALUșelele au privit uimite în jur; decorul le tăiase răsuflarea:
Căutându-ne măsuța, am poposit, pe rând, la standurile copiilor, voluntarilor și profesorilor Babel ...
... pentru ca, apoi, să ne luăm, cu emoție, locul la standul TEMEșoara:
Copiii nu s-au lăsat mult așteptați. Au "adoptat" RALUșelele, vorbindu-le candid, punându-le nume, alegând câte una și pentru frățiorii mai mici. Moșuleții pictați pe pânză nu au rămas mai prejos. S-au împrietenit, la rândul lor, cu autorii scrisorilor Dear Santa, pe care i-au recunoscut imediat...
O seară a copilăriei, a colindelor, scenetelor și-a Sărbătorilor în pas de dans, Babel Christmas Market mi-a readus zâmbetul pe buze. Am cules și câteva amintiri, de la meșterii prezenți, cu mic, cu mare, la eveniment:
Monday 9 December 2013
La îndemn de... lemn
Ce să fie RALUșelele?
La
originea termenului stau câteva linguri de lemn, simple linguri de
lemn, aparent mute și neînsuflețite. Mi-au vorbit totuși. Au ales să-mi
vorbească, pentru a-mi arăta că, sub fiecare strat de așchie șlefuită,
se află câte un chip. Așteptând să clipească. Zâmbind. M-am înarmat, prin urmare, cu pensulă, culori și curiozitate.
Așa s-au profilat primele păpușele: Gerald, Sophie și Smudge.
Cei trei mi-au spus că nu sunt singurii, ce se ascund în tacâmurile de lemn, asemeni unor nimfe în arbori fermecați. Pe deasupra, nici măcar nu e vorba doar de lingurile de lemn. Până și furculițele ori spatulele au un cuvânt de spus. Am luat iar pensula în mână:
Pe cei șase nu am aflat cum îi cheamă. Încă.
Mi-au spus numai că nu-s niște simple păpușele, ci... RALUșele. "Doar e pensula ta, nu?", m-au întrebat zâmbind.
Am încuviințat, apăsând pe butonul aparatului foto:
Subscribe to:
Posts (Atom)